10 august, 2008
Odă indiferentei
Cand ploua toate umbrele se scurg in canalizari si revin abia cand soarele straluceste pe cer. Asculta ploaia impreuna cu mine in liniste pentru ca stiu ca voi ceda nervos la cel mai mic sunet. Ha, umbre naive! Nu stiu ca nu ascult ploaia. Ce imi pasa mie de ploaie, de tunete si fulgere, de vant? Nu, ascult…Privesc si astept. Dar undeva in mine, un mic gand incearca sa iasa la suprafata si sa strige „NU VINE, FRAIERO…NU VINE!NU VINE!NU VA VENI NICIODATA!”. Si nu poate, sentimentele il scufunda din nou pana se ineaca si moare.Cum ce astept? Il astept pe Erou! Eroul meu care trebuie sa apara din moment in moment zburand pe cer, sa aterizeze pe balcon, sa-si fluture parul, sa isi stearga fruntea asudata si sa imi cante la chitara Stop Crying Your Heart Out. Dar Eroului meu ii e frica de furtuni, asa ca slabe sunt sansele sa mai apara acum. Crud este sfertul academic, si ploaia a incetat. Aproape ca tresar cand imi dau seama ca soarele straluceste din nou pe cerul meu, dar apoi imi amintesc…Eroului meu ii e frica de umbre…
Plec de la geam fara dragoste sau glorie. Fara vreun erou pe cerul meu.
Despre Fat Frumos stiu sigur ca nu are fobii pentru furtuni sau umbre sau alte creaturi. Se da de trei ori peste cap si ajunge aici. Cand ploua, umbrele se scurg in canalizari si nu scot nici cel mai mic sunet. Stiu ca ascult cum tuna. Da, Fat Frumos vrea sa-si faca intrarea glorios, cu surle, trambite si tunete. Asa ca privesc fiecare fulger si astept fiecare tunet zambind. Trebuie sa apara din moment in moment, sa-mi spuna vorbe dulci si sa vorbim despre carti. Sa ma duca apoi la o plimbare pe malul raului si sa imi cumpere lalele. Problema cu Fat Frumos este ca are un simt al orientarii groaznic. Se pierde mereu, si nu foloseste harta pentru ca e orgolios. Dar eu astept zambind. Poate de data asta va renunta la orgoliu. Insa timpul este crud, si furtuna se opreste. De unde acum surle,trambite,tunete si intrare glorioasa pentru Fat Frumos?
Plec de la geam, fat frumos si umbrele astea şuşotitoare ma scot din sarite.
Despre el stiu ca nu ii pasa de furtuni. Umbrele nici nu le sesizeaza.I ntrari glorioase? Niciodata. Cand ploua, umbrele se scurg in canalizari si canta simfonii ale indiferentei. Nici ca-mi pasa. Autobuzul se aude clar de la geamul meu, iar el ia mereu autobuzul ca sa ajunga aici. Nu intarzie niciodata, la 7 si 5 e in fata usii. E ud leoarca, nu ii plac umbrelele. Ma intreaba ce mai fac si imi spune ca a ales o locatie perfecta pentru seara asta. Si stiu unde mergem deja. Mergem la un stand-up show, apoi la o plimbare nocturna pe malul raului, si poate imi va canta Wonderwall la chitara daca am noroc, dar e putin obosit azi. Imi ia trandafiri decat daca sunt suparata.
Dar El…El imi intinde haina Lui cand e furtuna, caci e mereu langa mine cand ploua.
Plec de la geam zambind. Mi-e indiferent daca umbrele fac galagie sau nu, daca ploua sau fulgera.Trebuie sa ii deschid usa pentru ca El merita.
Nu merge liftul si ii este prea lene sa urce pe scari. Da, el nu e prea atletic.
Ma intorc la geam si ascult cum ploua.
Miruna scrie un roman 
vaduvaneagra said,
12 august, 2008 la 1:11 am
Vama – Scrisoare catre fat – frumos
Am crezut ca intr`o zi buzduganul va lovi in usa mea si am sa ies sa te imbratisez
Vroiam sa`ti revad calul alb
Mi`ai promis ca`l voi calari candva
Si acum cand in sfarsit as fi putut
Ne`ai lasat sa ratacim printre faruri de masini
Trebuia sa crestem mari si sa luptam cu toti zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea sa lupte, Fat-Frumos
Oamenii n`au timp sa fie viteji
Unii spun ca viata e o lupta dar foarte rar aud pe cineva care sa fie sigur ca a castigat sau a pierdut
Mi`ai promis ca o sa ma inveti ce`ai onoarea Fat-Frumos
Da` nimeni nu mai foloseste cuvantul asta
Nici in reclame nu l`am auzit, foarte rar in filme
Da` mereu apare unu care spune ca esti prost daca ai onoare
Ai plecat… si nu m`ai lamurit
In fiecare seara ajungem in acelasi loc, Fat-Frumos, niste case mici
Iar eu stiu sigur ca am fost in castelul tau
Mi`ai spus ca nu pot sa stau mult,
Venea zmeul si trebuia va luptati
Si toti oamenii fac aceleasi lucruri
Cei singuri, inta`n casa, arunca niste chei pe masa , se duc la frigider, scot o sticla, beau, si privesc in gol
Apoi se trezesc ca din vis
Se duc in alta camera, se aseaza pe canapea si dau drumul la televizor
In fiecare seara, mii de oameni fac aceleasi lucruri, in acelasi timp, in aceleasi case mici, Fat-Frumos
Am fi putut fi singuri Fat-Frumos
Mi`ai promis ca n`o sa dormim doua nopti in acelasi loc Fat-Frumos
C`o sa zburam peste munti calare pe`un caii nostri albi
Si`o sa calatorim in acelasi timp cu stelele,
Si unde vom vedea o luminita cat de mica, acolo vom cobori, si vom innopta
M`am gandit ca n`o sa pot zbura Fat-Frumos
Dar eram sigur ca voi calatori
Si luminite sunt peste tot Fat-Frumos, asta ma doare
Nici macar n`ar fi trebuit sa le cautam
E mult mai simplu decat pe vremea ta , si tu nu esti aici
Spuneai sa inconjuram pamantul
Si sa raspandim binele in lume
Dar nu mi`ai spus niciodata ce inseamna binele
N`ai apucat!
De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
De ce m`ai tradat Fat-Frumos, de ce?
Treci incoace sa lupti,
Sa m`ajuti sa castig
Nu mai stiu sa iubesc
Fara tine mi`e frig
Stii cat se cearta oamenii pe chestia asta cu binele?
Ma enervezi Fat-Frumos ca esti iresponsabil
M`ai lasat cu ochii`n soare
Vreau sa fac tot ce faceai tu,
Si sa traiesc cum traiai tu, Fat-Frumos
Si sa`i invat si pe altii
Prietenii trebuia sa ma ajute, nu Fat-Frumos?
Trebuia sa plecam impreuna la drum
Trebuia sa stiu sa`i aleg, nu Fat-Frumos?
Ei bine, afla ca sunt singur!
De ce m`ai lasat Fat-Frumos, de ce?
M`ai lasat sa ratacesc printre faruri de masini
Nu stiu drumul spre castel
Si acasa doare
Sunt singur si tu nu esti aici
Fomila, Setila, Pasari-Lati-Lungila
Sunt inconjurat de niste idioti in costume gri
Cu care ma vad miercurea la mall
Si care canta cantece despr bere
Si nici macar nu`si mai amintesc de tine
Imi spun ca au cunoscut`o doar pe Ileana Cosanzeana
Dar ca de tine nu`si aduc aminte
Si rad Fat-Frumos, rad de tine, rad de mine
Trebuia sa fii aici, lasule, sa ne`nveti sa luptam,
Sa ne vorbesti despre onoare si prietenie
Sa ne spui despre sacrificiu
Trebuia ramai aici, sa te aperi, Fat-Frumos
Pentru ca eu n`o pot face in locul tau
Ca nu m`ai invatat Fat-Frumos
Ai plecat ca un las, Fat-Frumos
Si nu ne`ai invatat nimic
Ai fi putut macar sa`mi spui
Cum ai facut s`o iubesti doar pe ea Fat-Frumos,
Pentru ca eu stiu ca ea te`a ajutat mult
Cum ai reusit sa iubesti o singura fata ?
Te urasc Fat-Frumos,
Te urasc in numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tau, si mii de pagini imi vorbesc despre tine
Si tu nu esti nicaieri Fat-Frumos
Si nici zmeul nu mai e printre noi
Asa as fi fost sigur ca ai existat
Ai plecat Fat-Frumos, si ai luat cu tine si binele sï rau
Te urasc, Fat-Frumos
Te urasc
Vanessa* said,
25 septembrie, 2008 la 2:29 pm
ploaia e frumoasa…uneori!
Vanessa* said,
25 septembrie, 2008 la 2:30 pm
mai ales in noiembrie,atunci cand e vremea ei!:X
academicianuNae said,
8 octombrie, 2008 la 8:12 am
Miruna,
ti-am lasat la mine pe blog cioburi transpirate care sper sa ti se metamorfozeze in fluturasi cu aripi de sticla.
Tzontonel said,
12 octombrie, 2008 la 2:15 pm
Foarte frumos, in special ultimile paragrafe.
Keep blogging :), Miruna.
Pe curand,
Tzontonel.