Motive si scopuri 27 martie, 2007

Multi m-au intrebat de am blog,ce motive am sa scriu in el,si cu ce scop scriu.
Mai multi ma critica si ma considera copil.Sunt copil,nu vreau sa fiu adult-mi se pare groaznic sa te consideri “om mare” pentru ca ai trecut de 20 si ceva de ani.Ba chiar,uneori noi “Astia micii” gandim mult mai profund decat ei.In fine,sa nu ma abat de la ceea ce vroiam sa scriu de fapt.
Mi-am facut blog ca sa pot exprima ceea ce simt,gandesc.Sa pot sa imi exprim opinia sincera despre ceea ce ma inconjoara.Si acum evident:De ce nu vorbesti cu prietenii tai?
Pai e simplu.Nu sunt ascultata sau daca sunt totul se sfarseste printr-o privire ciudata si un “bullshit”.Se mai intampla insa,rar ce-i drept,sa gasesc oameni care ma pot intelege,sau macar ma pot contrazice cu argumente bine fondate,inteligente.Si atunci nu pot sa spun tot ce am de zis.Simt ca nu am timp,ca vreau sa zic mai mult si mai mult.Cu alte cuvinte tind sa fiu superficiala.Asa ca mai bine scriu.
Nu tin sa fiu observata,admirata,venerata in niciun caz,dar imi place sa cred ca mai exista oameni care sunt de acord cu mine.Nu vreau sa schimb lumea,mi s-a zis de prea multe ori ca nu am sa reusesc niciodata-i’m used to it.Eu doar vreau sa tip aici ce nu pot zice in “lumea reala”.E adevarat,sunt rea.Critic tot ce prind,dar sunt instiintata de defectele mele si nu ma consider “cea mai”.Am ambitiile si visele mele pentru care lupt zi de zi si nu cred ca voi renunta la ele prea curand.
Deci nu scriu ca nu am ce face si nici nu imi doresc sa schimb lumea.

Critica e constructiva,deci criticati.