10.11.08
De cealalta parte a geamului transpirat
Pe aleea pe care copilaria si-a julit genunchiul prima data, soarele imbiba frunzele aurii cu lumina tomnatica.
Imi inchid cartea si ma ridic de pe banca, luandu-mi un mut la revedere adio de la doamna galagioasa de langa mine.
Imi infasor fularul in jurul gatului, si imi feresc obrajii rosii din fata vantului.
Ma grabesc sa prind ultimul tren care sa ma duca departe de lumea sunetelor distorsionate.
Ma asez pe bancheta din compartimentul care miroase a timp, si privesc geamul aburit din dreapta mea. Eram copil si desenam figuri strambe pe geamul din bucataria unde mirosea a cozonaci.
Zambesc in timp ce sufletul imi dicteaza incet “Iti multumesc”. Il scriu cat pot de frumos pe geamul trenului. Peisajul intrezarit printre literele rotunde incepe sa imi fuga din fata ochilor.
Iti multumesc deci, domnule Academician Nae!
