Cand ploua toate umbrele se scurg in canalizari si revin abia cand soarele straluceste pe cer. Asculta ploaia impreuna cu mine in liniste pentru ca stiu ca voi ceda nervos la cel mai mic sunet. Ha, umbre naive! Nu stiu ca nu ascult ploaia. Ce imi pasa mie de ploaie, de tunete si fulgere, de vant? Nu, ascult…Privesc si astept. Dar undeva in mine, un mic gand incearca sa iasa la suprafata si sa strige “NU VINE, FRAIERO…NU VINE!NU VINE!NU VA VENI NICIODATA!”. Si nu poate, sentimentele il scufunda din nou pana se ineaca si moare.Cum ce astept? Il astept pe Erou! Eroul meu care trebuie sa apara din moment in moment zburand pe cer, sa aterizeze pe balcon, sa-si fluture parul, sa isi stearga fruntea asudata si sa imi cante la chitara Stop Crying Your Heart Out. Dar Eroului meu ii e frica de furtuni, asa ca slabe sunt sansele sa mai apara acum. Crud este sfertul academic, si ploaia a incetat. Aproape ca tresar cand imi dau seama ca soarele straluceste din nou pe cerul meu, dar apoi imi amintesc…Eroului meu ii e frica de umbre…

Plec de la geam fara dragoste sau glorie. Fara vreun erou pe cerul meu.

Despre Fat Frumos stiu sigur ca nu are fobii pentru furtuni sau umbre sau alte creaturi. Se da de trei ori peste cap si ajunge aici. Cand ploua, umbrele se scurg in canalizari si nu scot nici cel mai mic sunet. Stiu ca ascult cum tuna. Da, Fat Frumos vrea sa-si faca intrarea glorios, cu surle, trambite si tunete. Asa ca privesc fiecare fulger si astept fiecare tunet zambind. Trebuie sa apara din moment in moment, sa-mi spuna vorbe dulci si sa vorbim despre carti. Sa ma duca apoi la o plimbare pe malul raului si sa imi cumpere lalele. Problema cu Fat Frumos este ca are un simt al orientarii groaznic. Se pierde mereu, si nu foloseste harta pentru ca e orgolios. Dar eu astept zambind. Poate de data asta va renunta la orgoliu. Insa timpul este crud, si furtuna se opreste. De unde acum surle,trambite,tunete si intrare glorioasa pentru Fat Frumos?

Plec de la geam, fat frumos si umbrele astea şuşotitoare ma scot din sarite.

Despre el stiu ca nu ii pasa de furtuni. Umbrele nici nu le sesizeaza.I ntrari glorioase? Niciodata. Cand ploua, umbrele se scurg in canalizari si canta simfonii ale indiferentei. Nici ca-mi pasa. Autobuzul se aude clar de la geamul meu, iar el ia mereu autobuzul ca sa ajunga aici. Nu intarzie niciodata, la 7 si 5 e in fata usii. E ud leoarca, nu ii plac umbrelele. Ma intreaba ce mai fac si imi spune ca a ales o locatie perfecta pentru seara asta. Si stiu unde mergem deja. Mergem la un stand-up show, apoi la o plimbare nocturna pe malul raului, si poate imi va canta Wonderwall la chitara daca am noroc, dar e putin obosit azi. Imi ia trandafiri decat daca sunt suparata.

Dar El…El imi intinde haina Lui cand e furtuna, caci e mereu langa mine cand ploua.

Plec de la geam zambind. Mi-e indiferent daca umbrele fac galagie sau nu, daca ploua sau fulgera.Trebuie sa ii deschid usa pentru ca El merita.

Nu merge liftul si ii este prea lene sa urce pe scari. Da, el nu e prea atletic.

Ma intorc la geam si ascult cum ploua.

Intr-o disperata incercare de a-mi resuscita blogul prafuit am schimbat tema.E destul de draguta si mai putin incarcata decat cea precedenta.

Pe langa schimbarea de tema, voi “curata” si blogroll-ul de blogurile pe care nu le mai citesc sau de blogurile care nu au mai fost updatate de ceva vreme (ca si al meu de altfel, si inteleg perfect de ce nu ma mai regasesc in unele blogrolluri).

Apoi voi face tot posibilul sa scriu mai des…desi nu prea pot sa imi dau seama despre ce ar trebui sa scriu.Ma simt putin izolata, sau mai bine zis, rupta de blogosfera romaneasca sau cea constanteana.In plus mi se pare ca am devenit putin superficiala…sau cel putin “problemele” (bine nu sunt chiar probleme, nu va ganditi la cine stie ce) par doar drame adolescentine americane.Canadiene! sa nu-i ofensam.

In fine, lasand la o parte anunturile despre schimbarile blogului, trebuie sa va anunt ca biologia nu e CHIAR atat de rea.

De ce nu imi placea biologia in Romania?Pentru ca stimabilul domn Ciurea ne dicta lectiile dintr-o carte de pe care el invatase probabil la facultate (nota cititorului: stimabilul domn director are vreo 60 de ani) si apoi…dadeam teste.La care copiam evident.Sau, nu-mi mai amintesc bine…parca nu dadeam teste…AH!Duceam referate!Pfft!Referate ) , adica Ctrl+C, Ctrl+V de pe referat.ro.

Si apoi la liceu am avut-o pe stimbila doamna Popescu.De data asta tanara, proaspat iesita din facultate si menita sa ne faca sa tremuram.Bine, bine…sa MA faca sa tremur.Femeia aia m-a speriat rau de tot…Habar nu am de ce, dar ma speria.Plus, materia dictata era plictisitoare si fara niciun sens…definitiile pentru mitocondrie nu ma lamureau cu nimic in privinta functiei ei.

Aici, in timpul scolii de vara (stiu ca suna a tocilarime suprema…chiar e!), in Biology 20 (a.k.a un fel de biologie de clasa a 11a) chiar m-am simtit relaxata si chiar mi-a facut placere sa invat.Bine, nu va inchipuiti ca a fost cine stie ce curs complex…a fost usor, dar dragut.Cu multe aplicatii si explicatii logice.Am terminat 88% si sunt mandra!Plus, Mrs. Facendi e una dintre profesoarele mele preferate.

In rest…tot imi e dor de fostul liceu si de anumiti profesori si anumiti colegi.Si mi-e dor de mare.Si de vara de acolo.Vara de aici e extraordinar de plictisitoare.Nu am ce face decat sa merg la tenis (si e pe gratis *lovelovelove*) si…eventual mers la film (dar Kim a zis ca trebuie sa o rarim, pentru ca prea vedem toate filmele cum apar…pfff).

Off topic : Razvan am rezolvat “problema” din clipul ala, si bineinteles ca am dreptate!L-ai intrebat pe proful de fizica?*

In fine, zilele astea voi uploada niste poze .

Lots of hugs from 7456.45430685 miles away,

Miruna!

Mood Today: The Killers – Mr. Brightside

*eu si Razvan ne contrazicem asupra “fizicii” din clipul asta si intrebarea e daca masa celui care sare la celalat capat conteaza sau nu.End of nerdiness.