disclaimer: sunt relativ melancolica.Daca nu vreti sentimentalisme inchideti…

Rascolind sentimente si amintiri de prin blog am ajuns la postul cu data 17 Noiembrie 2006.Acum un an. E foarte reconfortant sa imi citesc blogul, vechile postari, vechile idei, vechea eu.E amuzant cat de imatura eram uneori si cat de mult m-am schimbat intr-un singur an.Si nu pot zice ca ma bucur ca m-am schimbat, ca vai atunci eram asa o copila insuportabila.As fi preferat sa nu ma schimb totusi.Sa nu ne schimbam deloc.Sa nu va schimbati nici voi… As fi vrut sa fiu exact la fel ca acum un an.In aceeasi clasa a opta plina de griji si de sperante.De inceput de dezamagiri…

Retrospectiv, eram mult mai fericita.Nu-mi dadeam seama dar eram fericita…Desigur orele pe care le petreceam in şcoală pentru fizica nu mi se pareau deloc cele mai fericite ceasuri din viata mea,si nici momentele in care faceam caderi de calciu nu erau grozave,cu atat mai putin eram fericita cand pierdeam meciurile la handbal.Dar sigur eram fericita pentru ca ma simteam destul de importanta incat sa il comentez penibilul Gigi Becali.Si sigur eram fericita ca nu faceam parte din turma aia de oameni “fara gusturi muzicale” care ascultau Rebelde sau Tokio Hotel.Si eram fericita ca aveam cele mai bune prietene si eram fericita ca aveam si cei mai buni prieteni…Desigur eram fericita in clasa mea, cu ai mei colegi.Eram fericita pentru ca imi pasa de atat de multe lucruri incat abia le puteam inghesui in minte.Si eram fericita pentru ca sigur cuiva ii pasa de mine.Dar nici macar nu imi dadeam seama ca eram imatur de fericita…Pacat…

Acum la un an distanta cum sunt?

Singura si plina de frustrari.Nu mai petrec ore in liceu pentru a face fizica-*ironic*si ce calvar ar fi.Nici probleme cu calciul nu mai am.Iar meciuri de handbal nici macar nu exista.Acum un an as fi fost fericita sa stiu ca toate astea se vor implini odata si odata.Dar acum nu sunt deloc fericita. Nu sunt fericita pentru ca nu imi mai pasa de lucrurile marunte, pentru ca imi pasa mult de lucrurile si oamenii atat de importanti intr-o oarecare ierarhie a sentimentelor.Iar tocmai pentru ca imi pasa sunt dezamagita.Ca drept urmare voi pleca si ma voi lasa pe mine aici cu oamenii si lucrurile importante si cu lucrurile marunte de care nu mai stiu sa ma bucur.Ionut avea dreptate acum un an:nu stiu sa ma bucur de lucrurile mici.Avea dreptate si eu l-am tratat ironic…

Trebuie sa fiu fericita pentru ca in fiecare dimineata cand ma trezesc la 7 soarele se vede pe cer deasupra orasului(nah sac!eu am vedere spre tot orasul din balcon!) si asta face viata pe Pamant monotona.Trebuie sa fiu fericita ca in fiecare zi merg la scoala si invat ceva nou.In fiecare noapte cand ma culc si imi sopteste solistul de la sugarcult:hate every beautiful day eu adorm pentru ca mi se par niste versuri de oameni frustrati.Trebuie sa fiu fericita pentru ca pot sa vorbesc,pot sa vad,pot sa aud,pot sa merg.Trebuie sa fiu fericita pentru ca fiecare zi este o noua zi(stupid omul care a zis asta,dar eu sunt fericita).Trebuie sa fiu fericita ca zilnic aflu chestii noi despre WOW.Trebuie sa fiu fericita pentru ca cei de la erdeesh au venit repede.Trebuie sa fiu fericita pentru ca de fiecare data cand trecem pe langa felinarul ala se stinge.De fapt toate felinarele se sting cand trecem noi pe langa ele(so that’s freaking me out).Trebuie sa fiu fericita pentru ca Arhimede a descoperit legea lui.Trebuie sa fiu fericita pentru ca mama vine sa-mi aduca “sendvis cald de la mega image”.Trebuie sa fiu fericita ca mama vine cu masina pana la scoala sa-mi aduca umbrela.Trebuie sa fiu fericita pentru ca,citez “cei cu puli” se bat,pentru ca alex rade aiurea,pentru ca si eu rad aiurea,pentru ca unele corzi de instrumente muzicale se fac din intestine uscate de oaie(asta e chiar nesimtire,dar eu sunt fericita),pentru ca vin tezele,simularile si sunt fericita pentru ca trebuie sa fiu fericita.Pentru ca daca nu sunt fericita,sunt deprimata,rea,ciufuta and so on.Pentru ca daca nu sunt fericita Ionut ma crede frustrata.Pentru ca daca nu sunt fericita…Daca nu sunt fericita ce?

Nu sunt fericita pentru ca sunt zile ploioase in care nu da nimeni niciun semn de viata si am impresia ca toata lumea s-a topit si s-a scurs intr-o canalizare infecta.Nu sunt fericita cand alerg dupa autobuz prin ploaie si mi se inchide usa in nas doar pentru umorul malefic al soferului.Si sa vezi atunci ce ganduri malefice imi trec mie prin minte.Nu sunt fericita cand sunt aproape sufocata intr-un autobuz prea plin si nici cand imi sufla vantul in fata.Nu sunt fericita momentan si nici cele mai alese vorbe si cele mai frumoase gesturi nu vor schimba asta.Nu sunt fericita si punct…Sau puncte de suspensie.

Ca sa nu par totusi cea mai suparata si deprimata fiinta de pe-aici ii multumesc lui Dragos pentru conversatia de aseara.M-ai facut sa ma simt macar putin iubita.Iti multumesc deci ca iti pasa.

_________________________________________

Mondenitati:

-Noapte buna!

Mood Today : Atreyu – The Remembrance Ballad