M-am intors.In sfarsit m-am intors.E un cliseu,dar vreau inapoi in tabara.

Ma simt foarte prost ca desi n-am mai scris nimic ca lumea de vreo luna am avut totusi vizite cat am lipsit.Cred ca am plictisit lumea-cel putin cu ultimele patru postari.Multumesc totusi pentru interes si promit sa recuperez ce am pierdut de pe blogurile pe care le frecventam.

Trecand la subiect, tot ce pot spune este ca a fost bestial.Ma simt cam aiurea ca dedic un post taberei dar asa am promis.In fine,ce as putea povesti?N-am dormit prea mult: 3-4 ore pe noapte erau suficiente pentru a ne incarca bateriile necesare mersului pe jos prin Paris.Nu cred ca are rost sa povestesc ce am vazut.O sa upload-ez cateva poze.

Faze tari?Pai inca din prima noapte Hannah a fost scoasa dintr-o toaleta cu forta,dar asta se intampla pe teritoriu romanesc,la Bucuresti. In urmatoarea noapte la Budapesta Razvan a rostit foarte sincer cuvintele ce compul titlul postului si am descoperit un nou filozof:Carlo (ideile,conceptiile sale se numesc carlisme).

“Eu nu pot sa spun sos”spune Carlo.
“Dar noi te rugaaam spune sos”spune Mihnea.

Tot in Budapesta le-am explicat lui Mihnea,Carlo,Razvan si Razvan cum apreciaza fetele bucile.

A doua zi nu mai stiu ce am facut.Nici a treia…Nici urmatoarele.In fine,am avut si un grup din Braila cu care ne-am simtit foarte bine si pe care il asteptam la mare.

Nu prea am ce sa povestesc pentru ca nu pot relata momentele frumoase si pentru ca sunt cam suparata.Incerc totusi…

Cand am urcat in Turnul Eiffel am decis sa o luam pe scari pana la a doua platforma-accesul la ultima platforma se face exclusiv cu liftul.Zis si facut.Am ajuns la a doua platforma-dupa ce am urcat peste 600 de scari- si am cautat liftul fara insa sa stim ca trebuie sa platim in plus pentru a ajunge sus.Asa ca ne-am urcat in primul lift pe care l-am vazut.Ana si Adi au ramas pe afara pentru ca liftul era deja full,dar le-am promis ca ii asteptam sus.N-a fost deloc asa.Liftul nostru a coborat la prima platforma.Si in loc sa ne uitam de sus la Ana si Adi ne uitam in sus la ei.Deci a trebuit sa urcam inca o data 400 de scari.Asta e unul din motivele pentru care toti blugii imi sunt largi acum.

Apoi ,dupa incidentul cu liftul,a doua zi ne-am pierdut in Louvre in cautarea apartamentelor lui Napoleon.Si as dori sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca Louvre e imens.Picioarele mele au simtit chestia asta cel mai bine.In orice caz n-am vazut niciun apartament al nenorocitului ala de Napoleon (care a fost atat de orgolios incat a mai adaugat o aripa enormei cladiri),in schimb am vazut de zece ori Sfinxul in cautarea unei Sortie* (daca mai vad cuvantul asta scris pe o placuta verde o singura data jur ca incep sa plang).

Alte activitati care sa implice in mod special picioarele n-au mai existat.In schimb am reusit sa racesc la Versailles in timp ce admiram faimoasele gradini aranjate cu penseta,forfecuta si pila de unghii.

Evident, am fost in in EuroDisneyland, dar o singura zi nu a fost de ajuns pentru toate roller coaster-ele si ultimii bani din portofel n-au fost de ajuns pentru toate magazinele de acolo.Desi ne-a prins ploaia in Disney (si am racit si mai tare) ,dupa ce a incetat a aparut curcubeul.L-o-v-e-l-y.

Cam atat in privinta obiectivelor turistice. Daca va ganditi ca am ceva de spus in privinta domeniului culinar,ei bine n-am.N-am mancat niciun fel de branza in Franta.In Franta noi am mancat la restaurant chinezesc.Si culmea-acolo ne-am simtit cel mai bine.N-am vazut oameni mai sociabili ca cei care ne-au servit.Absolut impecabila servirea.In rest nimic nu m-a impresionat prea tare,ba chiar in prima seara cand am fost la McDonalds am injurat foarte mult francezii.Cei de acolo erau chiar anti-sociali.

Ce-am mai facut noi prin Franta?Ah, am mers cu metroul.Mihnea si cu Adi s-au descurcat excelent.Desi la intoarcere am coborat cu o statie mai departe decat trebuia-din cauza mea,recunosc si imi cer scuze-si cand am incercat sa trecem pe celalt peron nu ne mai mergeau biletele.Am trecut pe sub barele de acces si am fost filmati si a pornit alarma si ne tipa cineva ceva in franceza printr-un difuzor pana probabil s-a prins ca suntem turisti si ne-a lasat in pace.Dar n-am speriat desul de tare – vroiam sa trecem inapoi.Tot in metrou ne-am intalnit cu un cersetor roman.Am conversat cate ceva cu el si am aflat ca tot in Romania e cel mai bine si ca strange bani ca sa se intoarca.Francezii din metrou se uitau un pic ciudat la noi pentru ca vorbeam in romana cu un cerestor, dar suntem romani si ne iubim fratii(doar peste granite).

Cam atat.Daca imi amintesc cate ceva voi mai adauga pe parcurs.

Poze:

->ideea e sa nu zambiti vreodata ca noi

That’s all.Sunt peste 500 de poze si nu cred ca va intereseaza toate.O sa mai adaug cateva cand fac rost de ele de la Mih.

Noapte buna!

Kisses and Hugs,Mirunici!

Later edit: