Am luat prea in serios faptul ca vara asta trebuie traita la maxim.Pe de-o parte este vara de dupa examene,si mai ales vara de dupa examenele terminate foaarte bine;pe de alta parte e ultima vara petrecuta pe meleagurile astea cu prietenii mei.E un pic deprimant si nu m-am gandit la asta pana acum.

Dupa ce mi-am dat seama ca nu o sa mai am prea mult timp pana la plecarea definitiva in Canada am inceput sa profit de avantajele adolescentei.Acum nu va ganditi ca am facut cine stie ce,doar ca am cam exagerat.

Si toate “avantajele” adolescentei si-au spus cuvantul intr-o singura zi.Si au vorbit tare urat.

Ieri a fost cea mai groaznica zi din anul asta.Certuri cu parintii,cladura multa,vopsit sprancene desi zis raspicat ca NU vreau sa mi le vopseasca si inca o chestie groaznic de penibila pe care probabil o voi mentiona in treacat intr-un post din viitorul indepartat.

Eh,pana la urma poate n-a fost chiar atat de rau.

Sau groaznic.

In orice caz de azi am spus :”Moderatie!”.Voi face lucrurile cu moderatie.Fara excese.
Si am inceput perfect:am ajuns prea tarziu acasa.
Inceputul e mai greu, nu?

Ar trebui sa angajez pe cineva care sa ma convinga ca prin ceea ce sustin aleg “calea cea buna”.

Bine,recunosc o sa continui asa.Cui ii pasa daca exagerez sau nu?Atat timp cat nu imi fac mie insami rau(aproape) nu-i nimic grav.

” We trace the sun across the sky
And we laugh til we cry
Always so hard to say goodbye (good bye)
And we all sit round here in our home town
It’s so good like this, these are times we’ll miss
The memories, I hope will never fade
Glowing embers fly across the sky “

Eu sa fiu fericita.Asa zicea Paul.(de fapt Paul zicea ceva de sanatoasa nu fericita,dar…)

Mood Today: Lostprophets – Last summer