Alo?

Ce fac?

Deci astept autobuzul de 5.28 care sa ma duca acasa.  109 Jasper Place. Trebuie sa cobor la statia de dinainte de Primrose Park. Si apoi mai merg vreo 10 minute pana ajung acasa.

Il astept la terminalul de la West Edmonton Mall, la terminalul unde umbra nu exista. Ah, West Edmonton Mall, e doar the mall, cel mai mare din America de Nord. Mare lucru…de aici imi iau pranzul in fiecare zi in timpul scolii. Jasper Place High School. E la 15 minute de mers pe jos de la mall. Sunt clasa a 12-a acum. Ma rog din toamna.

De ce astept autobuzul?

Vin de la munca. De la universitate. Ma platesc bine ca sa stau toata ziua pe Facebook. Cateodata mai si muncesc. E interesant. E putin infricosator pentru ca stiu exact ce am de facut si stiu exact unde voi ajunge.

Va intereseaza vremea in Canada? Sunt 28 de grade acum. Canicula.

Ce fac weekendul asta? In seara asta ma duc la un Capture the Flag cu niste prieteni. Lorraine doarme la mine. Maine voluntariez. Si sambata si duminica si luni. E long weekend. Poate merg la vreo petrecere?

Cand vin acasa? Hm, vara viitoare. Dupa graduation. Da, da graduation cu palarii si tot tacamu. Vin cu Sheilagh, Kim si Lorraine. Mergem in Anglia, Franta,Grecia si Romania. Mhm.

Daca mi-e dor de casa?Alo?Nu te mai aud…S-a intrerupt conectia.

Oricum, mi-e dor de casa si de mare si de oameni. Dar acum cred ca stiu unde e acasa. Sau? Nu stiu, si la urma urmei de ce ar trebui sa stiu?

Alo?

Da. Deci cum mai e in Romania?

Mood Today: Coldplay – Death and all of His Friends.

P.S.: Am gasit o floare de nu ma uita si o scrisoare de dragoste pentru Nimeni intr-o carte imprumutata de la biblioteca.

P.P.S: Nu stiu cand o sa mai scriu si nu stiu de ce am scris azi.

…asa ca 1 Martie fericit si voua!

Eu trebuie sa astept pana pe 1 Mai sa se topeasca zapada.

-nu-i nimic Miruna, mai ai un an.

-eu nu ti-as fi facut asta niciodata.

-eu te iubesc oricum.

-mi-e imens de dor de tine.

-prieteni adevarati.

Dupa sistemul de date al scolii mele sunt nascuta pe 22 Martie 1919…Ce vremuri frumoase. Mai putin anii celui de-al doilea Razboi Mondial.

Iar apoi, dupa wordpress am drafturi ce dateaza din 1970…Stiu, sunt o adevarata avantgarditsta.

P.S.: Stiu ca arat bine pentru varsta mea, mai putin in ID card! Pentru ca fotograful nu mi-a spus ca imi facea poza si eu ma uitam la el! X(.

Astazi am mers la scoala si nu prea am avut chef de nimic. Ghicesc ca portile liceului sunt inca inchise. Ghicesc ca avem geografie…si…romana…si…parca nu avem matematica. Avem…chimie…?Fizica! Sper ca avem fizica.

Ana a cazut pe scari cu shaworma in mana. Diandra in loc sa o ajute a ridicat shaworma de pe jos! NO WASTE!

Parca am chiuli de la ultima ora…Poate in Taclale ca e ieftin, gol si aproape.

Bine, nu chiulim avem 8 absente si mai e ceva din semestru asta. La 10 absente se scade nota la purtare.

Dar hai pana in Amster’s. Mancam niste clatite cu ultimii 5 lei pe care ii mai avem si stam toti inghesuiti la acceasi masa. Cam bosque…dar meh.

Luca si Adi si Hannah? Mergem pe jos?

E cam frig. Dar merge.

Ok. Ce facem de 1 Decembrie? Mergem sa mancam ceva si apoi sa inghetam in Parcul Copiilor. OOOOO la patinoar!!!!!!!!!!! Mergem la patinoar! Si apoi ne plimbam.

________________________________________________________________________

Astazi am mers la scoala si nu am avut chef de nimic. M-am certat cu toata lumea si acum stau si scriu in romana pe blogul pe care nu am mai scris de nu stiu cata vreme. Imi pare rau, sunt cam nesimtita…dar asta e.

[Ia nu te mai uita ciudat la mine canadianule, si nu ii scriu numele caci o sa se prinda ca vorbesc despre el -  se uita la ecranul meu si se mira....whoaaaa alta limba decat engleza! ce scrii ce scrii ce scrii!]

In orasul asta nu poti face nimic. Nu are decoratii de Craciun. Si nu inspira caldura cum inspira Constanta. Preferam strazile pline de zapada pe care nu se putea circula decat strazile asta perfect curatate.

Hai ca se suna si trebuie sa merg la locker…all the way from the tower. Da ma laud, liceul meu e mare si am locker. Sic!

_________________________________________

Si stiu ca probabil nu mai avem geografie vinerea, si probabil nici fizica. Si probabil Ana nu a cazut cu shaworma azi. Si Diandra poate nici n-a mers la scoala. Si probabil nu mai merg in Amster’s. Sunt alte locuri mai ‘cool’ acum. Ca mall’u ala now. Pffft. Si probabil de 1 Decembrie nu am mai iesi toti impreuna, pentru ca nimeni nu mai e prieten cu nimeni. so much for eternity!

Ceva mai la est, o doamna fuge cu masina in timp ce politistii nu pot face nimic (in afara de a se aseza in spatele masinii, desigur).

Ceva mai la sud, Republicanii primesc o palma peste ceafa iar discriminarea una peste fata.

Doua linkuri mai incolo am o leapsa, care ma intreaba (printre altele) cum ma vad in 10 ani.

Exact in fata mea am tema la chimie…calorimetrie.Mint…nici n-am scos-o din geanta.

Despre toate acestea, cand voi avea chef.

Pe aleea pe care copilaria si-a julit genunchiul prima data, soarele imbiba frunzele aurii cu lumina tomnatica.

Imi inchid cartea si ma ridic de pe banca, luandu-mi un mut la revedere adio de la doamna galagioasa de langa mine.

Imi infasor fularul in jurul gatului, si imi feresc obrajii rosii din fata vantului.

Ma grabesc sa prind ultimul tren care sa ma duca departe de lumea sunetelor distorsionate.

Ma asez pe bancheta din compartimentul care miroase a timp, si privesc geamul aburit din dreapta mea. Eram copil si desenam figuri strambe pe geamul din bucataria unde mirosea a cozonaci.

Zambesc in timp ce sufletul imi dicteaza incet “Iti multumesc”. Il scriu cat pot de frumos pe geamul trenului. Peisajul intrezarit printre literele rotunde incepe sa imi fuga din fata ochilor.

Iti multumesc deci, domnule Academician Nae!

Cand ploua toate umbrele se scurg in canalizari si revin abia cand soarele straluceste pe cer. Asculta ploaia impreuna cu mine in liniste pentru ca stiu ca voi ceda nervos la cel mai mic sunet. Ha, umbre naive! Nu stiu ca nu ascult ploaia. Ce imi pasa mie de ploaie, de tunete si fulgere, de vant? Nu, ascult…Privesc si astept. Dar undeva in mine, un mic gand incearca sa iasa la suprafata si sa strige “NU VINE, FRAIERO…NU VINE!NU VINE!NU VA VENI NICIODATA!”. Si nu poate, sentimentele il scufunda din nou pana se ineaca si moare.Cum ce astept? Il astept pe Erou! Eroul meu care trebuie sa apara din moment in moment zburand pe cer, sa aterizeze pe balcon, sa-si fluture parul, sa isi stearga fruntea asudata si sa imi cante la chitara Stop Crying Your Heart Out. Dar Eroului meu ii e frica de furtuni, asa ca slabe sunt sansele sa mai apara acum. Crud este sfertul academic, si ploaia a incetat. Aproape ca tresar cand imi dau seama ca soarele straluceste din nou pe cerul meu, dar apoi imi amintesc…Eroului meu ii e frica de umbre…

Plec de la geam fara dragoste sau glorie. Fara vreun erou pe cerul meu.

Despre Fat Frumos stiu sigur ca nu are fobii pentru furtuni sau umbre sau alte creaturi. Se da de trei ori peste cap si ajunge aici. Cand ploua, umbrele se scurg in canalizari si nu scot nici cel mai mic sunet. Stiu ca ascult cum tuna. Da, Fat Frumos vrea sa-si faca intrarea glorios, cu surle, trambite si tunete. Asa ca privesc fiecare fulger si astept fiecare tunet zambind. Trebuie sa apara din moment in moment, sa-mi spuna vorbe dulci si sa vorbim despre carti. Sa ma duca apoi la o plimbare pe malul raului si sa imi cumpere lalele. Problema cu Fat Frumos este ca are un simt al orientarii groaznic. Se pierde mereu, si nu foloseste harta pentru ca e orgolios. Dar eu astept zambind. Poate de data asta va renunta la orgoliu. Insa timpul este crud, si furtuna se opreste. De unde acum surle,trambite,tunete si intrare glorioasa pentru Fat Frumos?

Plec de la geam, fat frumos si umbrele astea şuşotitoare ma scot din sarite.

Despre el stiu ca nu ii pasa de furtuni. Umbrele nici nu le sesizeaza.I ntrari glorioase? Niciodata. Cand ploua, umbrele se scurg in canalizari si canta simfonii ale indiferentei. Nici ca-mi pasa. Autobuzul se aude clar de la geamul meu, iar el ia mereu autobuzul ca sa ajunga aici. Nu intarzie niciodata, la 7 si 5 e in fata usii. E ud leoarca, nu ii plac umbrelele. Ma intreaba ce mai fac si imi spune ca a ales o locatie perfecta pentru seara asta. Si stiu unde mergem deja. Mergem la un stand-up show, apoi la o plimbare nocturna pe malul raului, si poate imi va canta Wonderwall la chitara daca am noroc, dar e putin obosit azi. Imi ia trandafiri decat daca sunt suparata.

Dar El…El imi intinde haina Lui cand e furtuna, caci e mereu langa mine cand ploua.

Plec de la geam zambind. Mi-e indiferent daca umbrele fac galagie sau nu, daca ploua sau fulgera.Trebuie sa ii deschid usa pentru ca El merita.

Nu merge liftul si ii este prea lene sa urce pe scari. Da, el nu e prea atletic.

Ma intorc la geam si ascult cum ploua.

Intr-o disperata incercare de a-mi resuscita blogul prafuit am schimbat tema.E destul de draguta si mai putin incarcata decat cea precedenta.

Pe langa schimbarea de tema, voi “curata” si blogroll-ul de blogurile pe care nu le mai citesc sau de blogurile care nu au mai fost updatate de ceva vreme (ca si al meu de altfel, si inteleg perfect de ce nu ma mai regasesc in unele blogrolluri).

Apoi voi face tot posibilul sa scriu mai des…desi nu prea pot sa imi dau seama despre ce ar trebui sa scriu.Ma simt putin izolata, sau mai bine zis, rupta de blogosfera romaneasca sau cea constanteana.In plus mi se pare ca am devenit putin superficiala…sau cel putin “problemele” (bine nu sunt chiar probleme, nu va ganditi la cine stie ce) par doar drame adolescentine americane.Canadiene! sa nu-i ofensam.

In fine, lasand la o parte anunturile despre schimbarile blogului, trebuie sa va anunt ca biologia nu e CHIAR atat de rea.

De ce nu imi placea biologia in Romania?Pentru ca stimabilul domn Ciurea ne dicta lectiile dintr-o carte de pe care el invatase probabil la facultate (nota cititorului: stimabilul domn director are vreo 60 de ani) si apoi…dadeam teste.La care copiam evident.Sau, nu-mi mai amintesc bine…parca nu dadeam teste…AH!Duceam referate!Pfft!Referate ) , adica Ctrl+C, Ctrl+V de pe referat.ro.

Si apoi la liceu am avut-o pe stimbila doamna Popescu.De data asta tanara, proaspat iesita din facultate si menita sa ne faca sa tremuram.Bine, bine…sa MA faca sa tremur.Femeia aia m-a speriat rau de tot…Habar nu am de ce, dar ma speria.Plus, materia dictata era plictisitoare si fara niciun sens…definitiile pentru mitocondrie nu ma lamureau cu nimic in privinta functiei ei.

Aici, in timpul scolii de vara (stiu ca suna a tocilarime suprema…chiar e!), in Biology 20 (a.k.a un fel de biologie de clasa a 11a) chiar m-am simtit relaxata si chiar mi-a facut placere sa invat.Bine, nu va inchipuiti ca a fost cine stie ce curs complex…a fost usor, dar dragut.Cu multe aplicatii si explicatii logice.Am terminat 88% si sunt mandra!Plus, Mrs. Facendi e una dintre profesoarele mele preferate.

In rest…tot imi e dor de fostul liceu si de anumiti profesori si anumiti colegi.Si mi-e dor de mare.Si de vara de acolo.Vara de aici e extraordinar de plictisitoare.Nu am ce face decat sa merg la tenis (si e pe gratis *lovelovelove*) si…eventual mers la film (dar Kim a zis ca trebuie sa o rarim, pentru ca prea vedem toate filmele cum apar…pfff).

Off topic : Razvan am rezolvat “problema” din clipul ala, si bineinteles ca am dreptate!L-ai intrebat pe proful de fizica?*

In fine, zilele astea voi uploada niste poze .

Lots of hugs from 7456.45430685 miles away,

Miruna!

Mood Today: The Killers – Mr. Brightside

*eu si Razvan ne contrazicem asupra “fizicii” din clipul asta si intrebarea e daca masa celui care sare la celalat capat conteaza sau nu.End of nerdiness.